Deseori ma intreb daca de-a lungul vietii reusim sa cunoastem cu adevarat sensul cuvantului "despartire"? Sa fie oare doar atunci cand are o incarcatura sentimentala dureroasa? Sau e de fiecare data cand lasam in urma o obisnuinta si ne indreptam spre altceva? Inceputul ne da speranta ca vom face altfel lucrurile, ca vom fi mai buni si vom excela. Pentru a treia oara m-am despartit de statutul de studenta. In acelasi timp, pentru prima oara am incercat la final o nostalgie curioasa. Fiecare etapa a evolutiei noastre cunoaste diverse gradatii in ceea ce priveste intensitatea a ceea ce simtim. La 22 de ani intelegi finalitatea unui demers altfel, poate cu mai mult avant. Aproape de 30 de ani ii vezi pragmatismul si concretizarea. Care sa fie mai intens? Sau e doar normal sa tanjim mereu dupa perioada adolescentei si a naivitatii ca putem schimba lumea? Ma uit la fostii mei colegi, mai tineri si le vad inflacararea si nerabdarea sa-si inceapa carierele. Uneori vad si apatie ori dezamagire ca nu vor mai avea ce sa faca, rutina scolara va trebui inlocuita si nu stiu deocamdata, cu ce. Ultimul curs a fost insotit si de un discurs motivational din partea unui profesor emblematic. Asadar, un cumul de trairi pe care le au in aceasta perioada. Cu toate acestea, nu ma pot abtine sa nu ma intreb: voi mai simti la fel ca la 20 de ani sau am inteles ce inseamna despartire?