Sibiul, într-o zi de vineri, pe la amiaza: coloane de masini la semafoare, zeci de turisti pe centru, multa forfota în jurul pietelor agroaalimentare: ca un stup de albine, pacat ca nu si harnic. Pe o strada laturalnica de pe lânga Piata Cibin, timpul pare oprit în loc: tipenie de om sau de masini, nicio înjuratura, nici o manea, nici o pasare nu se aude. În dreptul unei pensiuni, cu obloanele de lemn larg deschise, patru câini vagabonzi se adulmeca reciproc. De dupa un colt apar doi politisti comunitari plicticosi, uitându-se cu scârba la spectacolul oferit de patrupedele aflate în calduri. În momentul în care politistii trec pe lânga câini, se aude un schelacait sfâsietor care se tot amplifica. Politistul rânjeste tâmp, satisfacut pentru fapta sa eroica. Politista se hlizeste si se uita la câtelul electrocutat cu bastonul electrosoc aflat nou în dotarea lor. Câinele, de durere, se reazama de un gard, uitându-se cu gâtul strâmb si ochi milosi la cei doi oameni aflati în „slujba comunitatii” Halal sa fii câine comunitar, halal sa fii politist comunitar si sa te plictisesti atât de mult încât sa electrocutezi în amiaza mare câinii pe strada!