Am cautat de curiozitate Freud-ul publicat la noi. E ceea ce banuiam, nimeni de aici nu a citit inca Freud integral. Cei care au facut-o, o mana de oameni, au luat fie originalul, fie editia frantuzeasca a operelor complete. Grupuri intregi de naivi cumsecade se conduc, de 20 de ani, strict dupa o vulgata freudiana, 5-6 carti si cateva compendii, fara sa aiba habar ce a scris acest om. Mai mult, editiile Freud care se vand la noi sunt de un comic irezistibil. Cineva s-a gandit sa scoata o ciudatenie, un Freud esential (opere esentiale, sau asa ceva), intr-o duzina de volume, un fel de Freud ad usum. Delphini, la 20 de ani. Pastrati intr-un minorat mental in care altii aleg pentru ei, crescuti in mistica sectara, misterios-bovarica, consubstantiala obiectului, e firesc ca reactioneaza isteric cand freudismul e denuntat, ca atunci cand le sunt atacati tatal sau mama, incapabili sa-l poata apara cata vreme nu au habar ce se afla propriu-zis acolo. In perioade de criza, stanga si dreapta sunt mai usor decelabile. Pentru stanga, factura trebuie platita de capital (taxarea bogatilor, reforma finantelor etc). Pentru dreapta, cea care trebuie sa plateasca e munca (salariatul de baza). Antinomia vetusta capital-munca e vizibila inca. Pana acum, capitalul a iesit extraordinar, o hiperclasa a bogatilor a aparut, averile sporesc intr-o progresie uimitoare. Ca spre a sti limpede cine detine epoca. Sentimentul asta ca asisti, in timpul vietii tale, la miscarile acestor placi tectonice, acestor ridicole placi tectonice. Mai degraba melancolic, mai degraba obositor. Ne lipseste aderenta aceea ultima, care exista, se pare, in epocile entuziaste. In fine, sau asa ne place sa credem.