Normalitate Impusa


Nu sunt ce vreti voi sa fiu! Visele mele? Atât de multe si interzise de voi. Stiu, e foarte greu sa ma lupt cu voi toti, dar când doar împlinirea acelor vise ma mai poate face fericita, nu voi lasa pe nimeni sa ma opreasca! Pentru mine durerea ce mi-ati provocat-o a fost un motiv mai puternic sa lupt. Am constientizat, dupa multe lupte cu alter ego-ul meu maniac, ca îmi place durerea, îmi place sa sufar. Mi-au spus-o prea multi, dar acum o stiu chiar eu si o accept cu o inima atât de faramitata care se lupta sa bata. Chiar daca uneori i-as spune sa se opreasca, ea stie ce vreau si stie pentru cine bate atât de tare, pulsându-mi sângele negru de furie în tot corpul. Acum realizez ca atunci când avem nevoie sa ne regasim pe noi însine, sa ne echilibram, toti se gasesc sa ne loveasca, sa ne împinga plini de mândrie în groapa adânca din care vrem sa scapam cu disperare. Asta faceti acum, fara sa va gânditi la consecinte! Prea multe reguli mi-ati impus, dar le-am încalcat pe toate, câte una în fiecare minut în care v-am urât existenta perfida si fara rost! Voi continua sa le încalc pe toate, fara nici o remuscare, asa cum si voi îmi sufocati existenta, cu zâmbetul pe buze! Nu sunt ca voi, nu voi fi niciodata! M-am nascut în locul nepotrivit, cu persoanele nepotrivite. Voi scapa din cusca voastra numita ”normalitate” si îmi voi trai viata cum vreau, îmi voi îndeplini fiecare vis, pâna la ultima bataie de inima!