Nu e nimeni pe strada, nici un corp cald peste care acesti fulgi sa-si topeasca fiinta, odihnandu-si aripile pe paltonul moale si negru, cumparat de la second-ul nou de pe colt. Nimeni nu e gata sa alunece pe derdelusul de la patiserie pana aproape de semafor, ca apoi sa-si fixeze la loc coloana. Nimeni ascuns sub umbrela, incovoiat inestetic, cu fular peste fata, haine groase si niste bocanci scumpi ce oricum atrag ca o sugativa toata umezeala drumului. Frigul de aici e parte din mine, caci il simt inautru cum isi potriveste radacinile peste fiecare bucata de suflet, incoltindu-mi inima. Ea, singura, se zbate sa viseze irealizabile lucruri. Eu doar caut un zambet sincer dincolo de orizontul deformat de ingerii de zapada... Imi simt picioarele cuprinse de furnicaturi si corpul mult prea rece, un les zdrobit de timp, inghetat langa fereastra, insa raman aici, formand perle de gheata pe obrajii mei rumeniti... Privesc cum creste zapada din nimic, asa cum mi-ai spus tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu