Cu toate ca are de lucru pentru a doua zi, domnisoara se hotaraste sa fuga de acasa. Isi umple sacul de triunghiuri si fuge catre nicaieri, cel mai sigur loc de pe planeta. Acolo nu exista miros. Ii pare rau ca a lasat familia in urma insa o consoleaza faptul ca si-a cumparat singura sacul. Pentru mai multe detalii, cititi prima poveste care va pica-n mouse de pe acest blog. Acum ea e in stadiul de descompunere a gandurilor. Ele se vor scurge intr-o cisterna, vor fi reciclate si trimise la ea acasa pentru transplant. Oamenii care se intorc acolo din alte calatorii au mare nevoie de ele. Goala fiind, in trup si suflet, incepe sa isi pipaie fata, genunchii si calcaiele, sa fie sigura ca sunt la locul lor, apoi improvizeaza un cort. Isi desface sacul si triunghiurile incep sa tipe de foame. Le zice o poveste sa adoarma si pleaca sa sparga un zid. Zidul inhibitiei. Asteapta de mult timp momentul. Oricum, covorasul din fata usii e patat cu ceara. Dar pentru asta nu exista leac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu